Requiem

June 24, 2010

Am inchis ochii gandindu-ma ca imi doresc mai mult decat oricand sa ma tina cineva in brate. Ai aparut brusc intr-un peisaj sumbru, un Glastonbury ploios si gri, exact asa cum mi-a fost descris. Iti ghicisem statura, te vedeam inalt si drept in fata mea, omoplatii imi erau cunoscuti. Ti-am simtit parfumul, ti-am ghicit barba nerasa de trei zile si ti-am recunoscut buzele. Toate in acelasi timp. Si am stiut ca tu esti. Nu am inteles de ce erai langa mine. Nu am inteles cum e posibil sa stai acolo. M-ai privit ironic si mi-ai spus ca stim amandoi ca esti mort, dar ti s-a parut important sa-mi dai ceea ce imi doresc. Au fost momente in care am uitat ca visez si totul mi s-a parut groaznic de real. Ti-am muscat buzele exact asa cum o faceam la 15 ani, te tineam de mana cu aceeasi stinghereala. Pana in momentul in care ai recunoscut de ce te-ai intors: sa-mi dai motiv sa te plang asa cum o fac acum.  Sa fiu cea care plange pentru ca iubitul ei a murit de cancer la 20 de ani. Sa fiu langa tine, sa ma sparg, sa te am langa mine pana in ultima clipa.

M-am trezit inecata de lacrimi, nu pentru ca ai murit pana si in visul meu, ci pentru ca ti-am simtit parfumul asa cum nu l-am mai simtit de aproape 5 ani.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: