Smile like you mean it

Cineva ne-a adus vara inapoi

Piscot — Wed, 29 Jun 2011 22:07:23 +0000

Anul asta a fost proba de forta. O sesiune continua, timp de nimic, mii de ore de somn lipsa, zambete pierdute, oameni abandonati, lume plecata, nunta, oboseala, stres, complexe, mult visat, mult dorit.

Craciun la sfarsit de februarie, complot si suflat in lumanari 7 ani. Zambet de copil in culmea fericirii pentru ca a primit ce a vrut de ziua lui. Concerte, zambete, fumaceli si zambete.

Totul se echilibreaza, Alexandra vibreaza. A venit vara, scoala s-a terminat. O iau de la inceput: viata de dupa 25 de ani, scoli si mai inalte, un alt loc de munca. Alte asteptari, aceleasi dorinte. Catarat si mers mult cu bicicleta, invatat sa inot si mai mult voluntariat.

A propos, ultimul voluntariat a fost weekendul trecut. 50.000 de oameni s-au bucurat de munca celor 420 de persoane care au lucrat zilnic, timp de un an de zile, dezinteresat, pentru ca experienta sa fie din cele mai placute. Munca multa, soare-doare, berea a curs, osteopatul ne-a pus oasele la loc, iar declaratiile in creierii diminetii facute dupa ~~o bere~~ prea multa sampanie au facut ca asta sa fie unul din cele mai misto weekenduri de anul asta. Anul viitor sa veniti. Va dau tricouri, va dau bere, va dau voie buna si daca toate merg struna o sa va fac loc si-n jacuzzi.

In rest, totul prinde contur, planurile merg brici, asa cum imi place. Planul cincinal a fost dus la bun sfarsit, munca la sapa da roade.

PS: Iubi bubi, 64 de zile ne despart. Scoate zambetul din dulap, pune “Siboney” pe repeat, baby’s coming home!

Hiroshima mon amour

Piscot — Tue, 04 Jan 2011 22:19:48 +0000

Je te rencontre.
Je me souviens de toi.
Qui est tu ?
Tu me tues.
Tu me fais du bien.
Comment me serais je doutée que cette ville était faite à la taille de l´amour ?
Comment me serais je doutée que tu étais fait à la taille de mon corps même ?
Tu me plais. Quel événement. Tu me plais.
Quelle lenteur tout à coup.
Quelle douceur.
Tu ne peux pas savoir.
Tu me tues.
Tu me fais du bien.
Tu me tues.
Tu me fais du bien.
J´ai le temps.
Je t´en prie.
Dévore-moi.
Déforme-moi jusqu´a la laideur.
Pourquoi pas toi ?
Pourquoi pas toi dans cette ville et dans cette nuit pareille aux autres au point de s´y méprendre ?
Je t´en prie…

(…)

Je te rencontre.
Je me souviens de toi.
Cette ville était faite à la taille de l´amour.
Tu étais fait à la taille de mon corps même.
Qui est tu ?
Tu me tues.
J´avais faim. Faim d´infidélités, d´adultères, de mensonges et de mourir.
Depuis toujours.
Je me doutais bien qu´un jour tu me tomberais dessus.
Je t´attendais dans une impatience sans borne, calme.
Dévore-moi. Déforme-moi à ton image afinqu´aucun autre, après toi, ne comprenne plus du tout le pourquoi de tant de désir.
Nous allons rester seuls, mon amour.
La nuit ne va pas finir.
Le jour ne se levera plus sur personne.
Jamais. Jamais plus. Enfin
Tu me tues.
Tu me fais du bien.
Nous pleurerons le jour défunt avec conscience et bonne volonté.
Nous aurons plus rien d´autre à faire que, plus rien que pleurer le jour défunt.
Du temps passera. Du temps seulement.
Et du temps va venir.
Du temps viendra. Où nous ne saurons plus nommer ce qui nous unira. Le nom ne s´en effacera peu à peu de notre mémoire.
Puis, il disparaîtra tout à fait.

Balada lui Verde Voda

Piscot — Tue, 23 Nov 2010 22:43:55 +0000

BALADA LUI VERDE VODA (dupa poezia: “monastirea argesului” feat. Manole)
Pe Padina-n gios

Pe un mal frumos

Verde Voda trece (Dobert)

Cu tovarasi zece: Hector, Vladut, Cosma, Alexandra, Bebe, Micutu, Nina, Bogdan, Tunoi, Manole. (???)

Noua mesteri mari

Calfe si zidari

Si manole zece

Din prostie trece.

Merg cu toti nervosi

Urati si basinosi.

Sa aleaga-n Racadau

Un loc pentru Rangau.

Se-ntalnesc cu-n ciobanel

Cu numele de Daniel (dani de la tine din Bloc)

Si-l intreaba:

- Ciobanel ciobanoi,

Ia mai ia-ma tu de coi.

Nu stii unde-n Racadau

Gasim loc pentru Rangau?

Ciobanasul raspunde:

- Ciorba de potasiu din supa de argint…

Se-n toarce, fute o flegma si pleaca ragaind.

Manole zice acum

Si-n masa fute-un pumn:

- Ba, noi venim de acasa..

Atunci de unde avem noi masa?…

Falnicule Hector, ia vezi

Fartis e-acasa?..

Hector se inalta la cer brazdator

Si il vede pe Fartis cum sta in dormitor.

H: – Fartis, hai afara..

Vino, hai cu noi..

Sa mergem in capat

Sa si-o ia Tunoi.

F: -Sosesc in data prieteni

Dar spuneti lui Hector:

Ca sunt in baie ,

Nu in dormitor…:)))

Vin in doua minute (adica 30 de ani)

La faza asta Manole ii cere lu Micutu bani.

Dupa 2 zile si 70 de ani,

Fartis zice: Ba , eu am acuma 86 ani.Sau ma rog..iese afara.

Si le vine o idee: POC !

- De Ungur sa ne batem joc ! ! !

Armata se indreapta in zgomot afon

Prin parc in zgomot la Verde la interfon…

Fartis: Haide Dobert,

Haide acum cu noi.

Ne vom bate joc de tine,

Pana ne cacam pe noi.

Dar Verde vine-n fuga

Pana la interfon

Cu o idee super

-Sa o zidim pe Nina-n beton!!!

Cei noua falnici vor sa-l ia pe sus,

Ca pe un trofeu..

Dar Hector il agata

De sarma de troleu.

Ajunsi in parc in scurt timp,

Dar intr-un sfarsit,

Bogdan zice:

Bebe, tu arati ca un Shit.

Micutu pe Nina o prosteste

In timp ce Fartis o zideste..

Si de-aia draga Fartis,

In fantana atunci,

Ai vazut-o pe Nina

Ca se tinea de buci. Ungure!

Coixet / Cassavetes

Piscot — Mon, 04 Oct 2010 21:40:56 +0000

Doua filme vazute, revazute si rasvazute. Sugestii pupulesciene, banuiesc. Si plans. Mult, serios, sincer, inabusit, dureros. Aduceri aminte, secvente parca traite. Sa vezi pe cineva murind, sa-i cunosti povestea, sa-i vezi durerea. Sa iti cunosti soarta, sa o accepti, sa ajungi sa o imbratisezi. Nu numai sa te pregatesti pentru ce urmeaza, dar sa dai celor ce raman ce a mai ramas din tine.

Durerea ce vine cu boala am ajuns sa o inteleg. Stiu sa o masor in urlete de durere, in lacrimi, in pumni inclestati pe cearceaful patului de spital. Si in medicamente. Stiu ca dupa morfina nu mai e nimic.

Am vazut determinarea unei mame de a lasa copiilor casete cu mesaje de “la multi ani”, dorinta unei pustoaice de a-si scuti sora de proceduri chirurgicale inutile.

N-am auzit povestea lui Mary Lou. Nu am stiut cand i-a fost frica, n-am stiut cand si-a dat seama ca totul se termina. N-am stiut ce a fost in mintea si in sufletul ei in momentul in care a aflat ca pleaca. Stiu doar ca vroia sertarul plin de medicamente. Durerea a fost mai puternica decat luciditatea ei. Cu ea nu am vorbit niciodata de asta, pentru ca eu nu am crezut niciodata in boala ei. Si mi-as fi dorit sa citesc o scrisoare de la ea atunci cand am implinit 18 ani. Atunci n-as mai fi stat intr-un colt de cabana cu sticla de vodka in mana. Mi-as fi dorit sa-i aud vocea mai des, chiar daca as fi ascultat acelasi mesaj de mii de ori.

Stiu. Am o problema recurenta. Mama. O sa ma vindec intr-o buna zi.

1

Piscot — Thu, 15 Jul 2010 18:15:10 +0000

Je me reveille en milieu d’apres midi, je bois mon cafe au lait, deux sucres, je fume mon Marlboro rouge et long et j’ouvre ma porte. Je me presse d’aller dans ma librairie preferee. J’ai besoin de lire a nouveau dans ma langue. Assise par terre pendant plus de trois heures, j’ai du mal a choisir parmi les 30 bouquins que j’aimerai acheter. J’en prends qu’un seul. Un verre de Coca-rhum et encore 3 clopes. Je cours vers chez moi, je mets une robe, je la prends par la main et on y va vers l’endroit que je n’oubirai jamais.J’ai hate d’entendre un seul son, et quand il est finalement la, ma tempete a moi commence. Il pleut des cordes, je la tiens par la main encore plus fort, je souris avec tout mon etre, la terre tremble sous mes pieds et je chante jusqu’a ce que mes poumons cedent. Je sors de la bas anneantie et muette. Quatre mots graves pour toujours dans mon cerveau et dans mon coeur. Je crois a nouveau. Mais vous n’avez ni mes reves, ni mon sourire, ni mon coeur qui bat. Donc vous ne comprenez surtout pas que je viens de vivre le meilleur moment de ma vie. God is a DJ.

Requiem

Piscot — Thu, 24 Jun 2010 13:35:39 +0000

Am inchis ochii gandindu-ma ca imi doresc mai mult decat oricand sa ma tina cineva in brate. Ai aparut brusc intr-un peisaj sumbru, un Glastonbury ploios si gri, exact asa cum mi-a fost descris. Iti ghicisem statura, te vedeam inalt si drept in fata mea, omoplatii imi erau cunoscuti. Ti-am simtit parfumul, ti-am ghicit barba nerasa de trei zile si ti-am recunoscut buzele. Toate in acelasi timp. Si am stiut ca tu esti. Nu am inteles de ce erai langa mine. Nu am inteles cum e posibil sa stai acolo. M-ai privit ironic si mi-ai spus ca stim amandoi ca esti mort, dar ti s-a parut important sa-mi dai ceea ce imi doresc. Au fost momente in care am uitat ca visez si totul mi s-a parut groaznic de real. Ti-am muscat buzele exact asa cum o faceam la 15 ani, te tineam de mana cu aceeasi stinghereala. Pana in momentul in care ai recunoscut de ce te-ai intors: sa-mi dai motiv sa te plang asa cum o fac acum. Sa fiu cea care plange pentru ca iubitul ei a murit de cancer la 20 de ani. Sa fiu langa tine, sa ma sparg, sa te am langa mine pana in ultima clipa.

M-am trezit inecata de lacrimi, nu pentru ca ai murit pana si in visul meu, ci pentru ca ti-am simtit parfumul asa cum nu l-am mai simtit de aproape 5 ani.

Randul din spate, jos!!

Piscot — Fri, 14 May 2010 21:45:33 +0000

Ca mi s-a facut pofta de facut liste. Azi, aia cu oamenii misto din drumurile sau casele mele si influenta lor asupra potentialului meu.

Muzica lui frate-miu; de la casetele imprastiate in camera, la repetitii si concerte. Cand eram mica, Geaorge Nemeznic de la Conexiuni era el mai misto baiat din universul meu. Avea dreaduri blonde si canta la chitara. Si da, muzica lui Bob, vesnica lui fraza “asta-i muzica adevarata, sa nu te prind ca asculti rahaturi”. Concluzia e ca si azi am gusturi ca dracu de bune!
Imi doresc sa am rabdarea celei de-a doua invatatoare a mea. Pentru ca noi eram niste tampiti si niste prosti si niciodata, dar niciodata n-a urlat la noi. I-a explicat tampitului de Dragos de 15 ori de ce trebuie sa scrie “s-a” si nu “sa”. Nu stiu daca o tinut minte, dar ea a incercat. Si asa facea cu toti.
Sorina, ca a inceput sa faca prostii prin clasa a 8-a. Si-am vazut disperarea din ochii mame-sii si am zis ca nu vreau sa fiu asa. Si imi venea sa-i zic ca-i proasta cand facea toate tampeniile ei, dar mi-era frica sa n-o pierd. Acum e mama si sotie ideala. Multumim, Radu!
profa de franceza care a bagat gramatica si compozitii in mine pana mi s-a facut rau si-am crezut ca am renuntat. Dar de fapt anii aia au fost baza intrarii mele la facultate. Madame David, chapeau!
Voi, toti astia care faceti lucruri tampite si negandite, va invidiez pentru curaj si determinare! Intr-o zi o sa fiu si eu ca voi.
Degetelul handicapat de la picior m-a invatat ca intotdeauna e mai misto sa adormi cu cineva in brate, cu un picior intre coapse si c-un sarut pe ochi.
BaLaura m-a invatat ca un corp misto si fund misto ca al ei se munceste.
De la Clementina invat acum, as we speak, ca zace in fiecare o chestie care te ridica si te duce. Nu te lasa niciodata.
Lectia cea mai frumoasa o primesc zilnic de la sora-mea. Femeia care a dat cu piciorul la absolut tot sa stea si sa ma creasca. Cu un salar si o amarata de pensie. Tu, niciodata nu mi-a lipsit nimic. Am avut tot ce-am avut. Iti multumesc pentru felul misto in care m-ai pus sa-mi aprind prima tigara in fata ta, iti multumesc pentru gura aia mare (sa stii ca-i curat la mine-n casa). De la tine am invatat dragostea. Aia pentru sora-ta si aia pentru copil. Ca mi-esti mama,vrei nu vrei, iar cel mai misto produs al tau nu e Filip, sunt eu. Eu prima!!

Nu vreau sa ma modelez, ma modelati voi. Iau bune si rele de la voi. Daca fac rahaturi, musai e vina cuiva. Da’ nu a mea. Daca beau prea mult, dati vina pe Pupu. Daca fac ca toti dracii inseamna ca n-am dormit suficient. Daca va place cum gatesc, e vina lui mama. Daca-s morocanoasa si necomunicativa, e vina lui tata. Doua chestii n-am invatat: sa va zambesc sincer si sa va iubesc. Alea-s de la mine. Misto, nu?

Cookie, iti iubesc haosul. Din casa, din bagaje, din cap!!

LE: Andrei Gheorghe m-a invatat sa citesc. Academia ProFm mi-a fost scoala de citit. Asa, ca sa stiti!

Mai.

Piscot — Mon, 03 May 2010 22:42:10 +0000

E trecut de miezul noptii si incep sa retraiesc fatidica zi de 4 mai. In fiecare an, repetitiv, ca un film prost. Patul nu ma tine, plapuma nu ma vrea. As vrea sa uit, sa-mi fluiere a nepasare, sa zambesc in 4 mai. Dar in mintea mea, obsesiv, aceleasi imagini.

N-am ramas cu nimic de la ea. Ma uit in oglinda si nu o vad, imi ascult vocea si n-o aud. N-am avut timp de nimic. N-am invatat nimic. Am pierdut totul cand a luat ultima gura de aer. Zilnic, imi retraiesc disperarea din momentul ala. Azi doare si mai mult pentru ca mi-e imposibil sa uit ca m-am pierdut in aceeasi zi, acum 11 ani.

Ma intreb cum am putut sa continui sa respir, sa traiesc, sa sper si sa visez. Sunt zile in care astia 11 ani ii simt ca pe-o secunda. Si ma vad in sufrageria de acasa, alergand a disperare, neintelegand de ce nu mai e. Si sunt zile ca azi, cand 11 ani par a fi secole, iar eu ma simt de parca nici n-as fi avut-o vreodata. Nu-mi place curajul si puterea mea de a merge inainte. As fi vrut sa ma opresc si eu atunci, s-o iau de mana si sa n-o las sa plece singura.

N-am sa fiu niciodata in stare sa-mi urlu durerea si neputinta indeajuns. Iar nimeni nu va intelege vreodata ca eu nu mai sunt eu de 11 ani incoace. Ca mi-e dor de ea, ca o vreau aici si ca sunt zile in care inca mai visez sa ma trezesc si s-o gasesc langa mine. Ca passe mieux comme ça.

Lumanarea ce am aprins-o pentru tine astazi, maicuta draga, miroase a flori de mar. Ca florile ce le-ai avut cu tine cand te-ai dus.

Random crap

Piscot — Tue, 13 Apr 2010 21:54:10 +0000

Vine intotdeauna momentul ala misto in care negarea, oftica si dorul dispar. Momentul in care ma resemnez, las bratele jos si-mi spun ca nimic nu se face cu sila. Ai ales. Nu pot decat sa respect asta. Nu, inima nu mi-e deloc plina de bucurie si voie buna. Regretul persista. Persista o viata intreaga. Dar acum e bine. Iti e bine. Si mie la fel. Singura si fara tine.
Nu sunt facuta pentru a ridica oamenii de pe jos. O fac pentru ca mi-e imposibil sa observ si sa nu o fac. Si o mai fac pentru ca-mi place sa-mi fac rau. N-a fost unul, unul singur care sa vada binele meu.
Si cu toate astea, sa stiu ca trebuie sa plutesc. Nu ma sperie nimic din tot ce se intampla acum. Ca la piscina: nu intru in panica, iar daca se intampla, ma gandesc ca tot ce trebuie sa fac e sa ma intorc pe spate, sa inchid ochii si sa plutesc. Panica dispare si eu plutesc. Inchid ochii si ma linistesc.
Intotdeauna sincer, vesel si plin de viata. Tandru si dragastos. Vara, South Park si prajiturile mele sunt singurele lucruri care mi-au ramas din noi. Din tine a ramas totul. Esti impregnat in mine. Fara niciun dubiu baiatul caruia ii voi purta dragostea in fiecare moment al vietii mele. Sunt a ta cand zambesc sincer, sunt a ta cand nu port sutien si cand am chef sa joc baschet. A ta voi fi la Costinesti. Tu vei ramane al meu ori de cate ori te vei aseza langa mine. Tu, cu optimismul tau, ai sa-mi spui ca totul o sa fie bine. Pentru ca asa trebuie sa fie. Tu, atunci cand te durea cel mai tare ai avut puterea si curajul sa ma privesti in ochi si sa-mi spui ca ne vedem la Paris ori Londra. Daca tu ai putut, pot si eu. 25 de ani.4 fara tine.
Nu-mi arunca nesimtit cuvinte. Pentru ca fiecare conteaza. Fiecare aduce zambet tamp si mult chin. Ti le rastalmacesc fara incetare incercand sa ma conving ca frumusetea lor nu a existat niciodata. Nu-s tampita, nu-s paranoica, scrie mare si frumos, negru pe alb. Totul e acolo, aici, e palpabil, desi pare sa fi fost scris acum o suta si o mie de ani. N-a trecut decat putin si eu am impresia ca mi-am trait trei vieti de atunci. Cuvintele tale spuse mult prea lejer dor. Ma dor acum desi acum trei vieti imi faceau sufletul praf. Asa….misto. Nu, nu eu am fost aia nebuna, nu eu am anticipat. Tu mi le-ai varat in cap si-n suflet. M-ai sufocat cu ele. Le pastrez fara sa vreau pentru ca nu stiu ce sa fac cu ele. Data viitoare vomita-le in capul tau.

23 si ceva.9 imediat.6 si un pic.

Piscot — Wed, 07 Apr 2010 16:31:18 +0000

Iti aud vocea zilnic. Si imi place la nebunie cand sun sa ne spunem nimic. In curand o sun doar sa te aud spunand “alo” si-am sa-nchid. Imi ajunge. Ma enerveaza ca la telefon totul e roz. Imi e dor de fututul ala-n gura ca iar zac hainele pe scaun. Urla-mi iar ca-s o putoare care doarme toata ziua!

Iti aud vocea zilnic. La fel de feelingoasa. Cu “iubi-bubi” si zane. Dimineata nu vocea ta imi spune ca am intarziat. Ca iar am intarziat. Ca dorm ca o putoare. Si probabil singura intrebare de care mi-e dor de mor e “azi ce facem?” Fiecare cu demonii lui, fiecare cu sticla lui de bere, fiecare cu futaiul sau. Da’ NOI azi ce dracu facem?

Iar tu sasaitule, esti singurul care mi-o da exact asa cum imi place. Ti se rupe de sentimentele mele, pui botul, esti in stare sa nu-mi vorbesti cu zilele. Te oftici si mi-o arati. Mi le spui cu pofta, sincer, cu nerv. Stii cand trebuie sa-mi faci pe plac si nu-ti place cand nu-ti merge.

De trei ori ma trezesc zilnic cu zambet in coltul gurii, cu fluturi in stomac. Habar n-aveti tampitilor cat de misto va sunt vocile si cum imi fac mie creierul sa zburde.