Cineva ne-a adus vara inapoi

Anul asta a fost proba de forta. O sesiune continua, timp de nimic, mii de ore de somn lipsa, zambete pierdute, oameni abandonati, lume plecata, nunta, oboseala, stres, complexe, mult visat, mult dorit.

Craciun la sfarsit de februarie, complot si suflat in lumanari 7 ani. Zambet de copil in culmea fericirii pentru ca a primit ce a vrut de ziua lui. Concerte, zambete, fumaceli si zambete.

Totul se echilibreaza, Alexandra vibreaza. A venit vara, scoala s-a terminat. O iau de la inceput: viata de dupa 25 de ani, scoli si mai inalte, un alt loc de munca. Alte asteptari, aceleasi dorinte.  Catarat si mers mult cu bicicleta, invatat sa inot si mai mult voluntariat.

A propos, ultimul voluntariat a fost weekendul trecut. 50.000 de oameni s-au bucurat de munca celor 420 de persoane care au lucrat zilnic, timp de un an de zile, dezinteresat, pentru ca experienta sa fie din cele mai placute. Munca multa, soare-doare, berea a curs, osteopatul ne-a pus oasele la loc, iar declaratiile in creierii diminetii facute dupa o bere prea multa sampanie au facut ca asta sa fie unul din cele mai misto weekenduri de anul asta. Anul viitor sa veniti. Va dau tricouri, va dau bere, va dau voie buna si daca toate merg struna o sa va fac loc si-n jacuzzi.

In rest, totul prinde contur, planurile merg brici, asa cum imi place. Planul cincinal a fost dus la bun sfarsit, munca la sapa da roade.

PS: Iubi bubi, 64 de zile ne despart. Scoate zambetul din dulap, pune “Siboney” pe repeat, baby’s coming home!